miercuri, 26 iunie 2013

Suntem noi, si sunt ei. Nu exista calea de mijloc(poate doar un substitut instabil).

(Blog-ul nu se mai muta)

...Obisnuiam sa fiu timid si introvertit cand eram mai mic(nu ca nu as mai avea parti de genul asta. E o diferenta intre a fi introvertit si a fi relativ mai inchis cand situatia nu iti cere sa fii deschis), dar crescand si inca crescand intr-o zona plina de persoane artistice si relativ importante, sau doar persoanele din viata de zi cu zi, am invatat ca daca asculti lucrurile potrivite si vorbesti cand momentul e potrivit(cum spunea Hemingway: "I learn a lot from listening. Most people never listen), oamenii o sa ma vada mai mult decat un adolescent normal, stereotipic, si, ca urmare, o sa ma trateze diferit, eu castigand un avantaj prin faptul ca ies in evidenta, nu sunt ca ceilalti, - acesta fiind printre primii pasi in a deveni cineva in viata mea, inca din perioada tineretii in care ma aflu. A iesi in evidenta, - a fi placut, - oamenii sa vrea si sa astepta cu nerabdare sa te vada, - a spune lucrul potrivit, - sigur, toate aceste lucruri au nevoie de un nivel de inteligenta, o bucatica de cultura, si iscusinta unui orator. In linia de munca pe care vreau sa o urmez, acest lucru este imperativ. Cum ar spunea americanul, "peoples skill". 


Si dupaia mai vine pe mine cineva, spunandu-mi ca, citez, "in lumea asta ****** in care traim o sa spuna ca doar 'faci pe desteptul', si prietenii tai o sa iti ia apararea". 
Aici nu vorbim de adolescenti ignoranti din clasa a 8-a, din liceu' unde ma aflu. 
Aici vorbim de persoane adevarate.

Sau… Intradevar, e greu sa definesti “persoane adevarate”, daaar…. Vorbim de persoane din cariera si lumea pe care vrei sa o urmezi. Cum spunea Zuckerberg, “Nu poti sa iti faci 50 de milioane de prieteni fara cativa inamici”. Dar, in final, e mai bine sa fi cunoscut de multi si urat de o portiune decat irelevant la amandoua partile.

Lasa-I sa rada.

O sa ajunga cu un job pe care il urasc, nu o sa faca nimic cu viata lor, si o sa moara nefericiti si cu nimic ce sa lase in urma.

Poate nu o sa reusesc sa fac ceva atat de maret, insa voi trai incercand sa o fac.
Aroganta e un lucru pozitiv sau necesar atat timp cat destule persoane inteligente pot sa iti confirme dreptul de a o avea, si , chiar si asa, aroganta, - in ciuda opiniei religioase si altor ideologii mai inchise, se poate doza.

Si, cu tot respectul(chit ca nu am prea mult respect pentru “ei”, - prin “ei” referindu-ma la categoria legata de ignoranta, ce are putea fi reprezentata prin “adolescentii ignoranti de a 8-a”, plus, cum ar spune Don Corleone: “Respect is earned, not given. These people did nothing to win my respect”), din unele perspective, si stim toti de ce perspective vorbim.

In ciuda oricarui lucru pe care ei o s ail spuna, viata este o notiune ce o sa separe persoanele diferite de “turma de oi”. Si, din noi, toti stim unde “ei” se incadreaza.
Daca esti de partea “oilor”, “adolecentilor stereotipici”(atat cu varsta fizica de 14-15 ani cat si 30… Unii raman adolescent stereotipici si la sfarsitul vietii), atunci nu incerca sa fi prieten si cu ceilalti, categoriile mai superioare din “perspectivele” la care ma refer.

Nu poti fi pozitiv atat cu “ei” cat si cu “noi”. Poti sa te preface ca le esti prieten, cum o persoana inteligenta si insetata ar putea face… Doar ca sa ii dai peste cap mai tarziu in viata. Timpul o sa treaca. Decenii ,chiar. Dar lucrurile ce nu au fost iertate sunt tinute minte de persoanele de genul asta, si, la momentul potrivit, o sa loveasca. Nu fizic, ci psihic.

...Iar satisfacatia pe care o ai vazandu-le fetele cand realizeaza ca nu, nu "faci pe desteptul", si, spre deosebire  de ei, chiar esti destept, satisfactia vazand ca , undeva, in adancul lor, realizeaza asta, este un lucru negativ ce te balanseaza pe scara gri ce este personalitatea mea si a “noastra”.

Cine a vazut peste metafora intelege ce vreau sa spun.

Eu cred ca persoanele sunt gri.. Nu exista personajul pozitiv perfect, nici cel complet negativ. Nici un satanist nu poate face mereu rau, va avea o scapare involuntara in care va face bine, - pentru ca natura omului il face balansat…

Inca din inceputul vietii alegi ce persoana vrei sa fi… Una buna, una rea. Nu vei putea fi extrema niciodata, indifferent de natura ei. Insa vei putea sa te incline spre o parte sau alta. Una intelectuala, una ignoranta, si tot asa…

In principiu, concluzia e simpla.

Suntem noi, si sunt ei. Nu exista calea de mijloc.

Fa-ti alegerea sa urmeaza-ti calea.

Us and them.



marți, 11 iunie 2013

Versetele Arogantei: 19. Fugarul

         -  David A. Marin, "tobosarul".

Scuzati-mi inactivitatea...
Am o explicatie...
Plus "starea de vara", incet incet, intrand in mine.

With no further a-due...
Read it with the song playing, for the sake of the full experience.




Conturand pe geam, scuipandu-mi pe birou…
Un fulger zgomotos, albastru, si taios…
Penita surazand la auzul unui gand…
O miscare.
Iar personajul ce in realitate e altcineva…
Moare.
Dupa o mica scurzatura de sudoare…
Si un zambet cu amploare.
De pe o fila, iese sau se stinge viata…
Eu ma pierd cu prindoare…

Sau, conturandu-mi-se in fata, scuipandu-mi pe birou…
O viziune. O relatare.
Pentru unii, o viata e suficient…

Insa eu, eu scap…
Sunt un fugar.
O imagine pe monitor.
Un buton. O intriga.
Sau…
O fila miscata dintr-o carte…
O scena de sex, o absolutizare.
Un personaj.
Uneori, sunt eu.

Sau...

O bataie. Mergand in univers.
In spatele unui set, lovind unde fara stres.

Nu e ceva inocent…
O adictie, cu mine adiacent…

Cum poti castiga un joc…
Cand eu controlez regulile?

In alta lume…
Sunt nimeni.
Sau cineva.
In lumea asta…
Sunt altcineva.
Oricum, o persoana pe care o plac…

In alta lume, poti fi orice,
Cu mai multe,
Totul in acelasi timp.

Ucigas.
"Curtezana" la bordel.
Canteretul de la curte, curtand-o pe fica reginei…
Respectivul ce apasa tragaciul…
Cel ce curata Pamantul.
Salvarea.
Sau moartea.
Sau gri.

Totul se invarte…
Cercuri mici, plapande…
Nu spun ca realul e complicat…
Insa fictivul pare mai adevarat.

E un paradox ca ceea ce nu exista fizic…
Are un efect imens, profund si metafizic…

Nimeni nu spune ca nu traiesc realul..
Insa fara alte vieti…
Viata asta de aici e fragila…
Altfel, e ca un arici.

Iar lumea asta, neagra sau alba,
Rotindu-se constant…
Un minuscul punct, in mana ta, si a universului savant…
E multa prea mica.
Adeseori trista.

Asa ca ma intorc…
Peste birou sare un fulger.
Tunetul rasuna…
Insa sunt plecat.
In fila.
In monitor.
In sunet. 
In "amplificator".
„Hello.
It’s fine.
We've been expecting you.
Sir… M’lord… Your Grace… What will it be today?”